Lupta cu perfecționismul: A accepta că ești suficient
Într-o lume care ne cere mereu mai mult, poate că te-ai întrebat la un moment dat dacă ești destul de bun. Poate că simți că nu îți atingi întotdeauna potențialul, sau că ai nevoie de validare din partea celor din jur pentru a te simți suficient. Această căutare nesfârșită nu are un sfârșit, pentru că răspunsul se află în noi înșine. Este ușor să cazi în capcana perfecțiunismului, dar adevărul este că această călătorie de a te simți suficient este un drum continuu, plin de încercări, greșeli și învățăminte.
În fiecare zi, sunt momente când încă mă simt nesigură, când mă întreb dacă fac suficient sau dacă sunt destul de bună. Iată câteva lecții pe care le învăț, iar uneori le regăsesc și în alții, în jurul meu. Poate că și tu te regăsești în aceste cuvinte.
1. Imperfecțiunea face parte din proces Aș vrea să spun că am depășit complet frica de a greși, dar nu este adevărat. Încă învăț să accept că imperfecțiunea este parte din viața mea, nu un semn de eșec. Poate că nu voi ajunge niciodată la o stare de „perfecțiune”, iar asta este în regulă. Fiecare greșeală mă învață mai multe despre cine sunt cu adevărat și mă ajută să cresc. Imperfecțiunea nu mă face mai puțin valoroasă, ci o dovadă că sunt în proces de învățare.
2. Validarea din exterior nu este suficientă Este ușor să depinzi de opinia altora pentru a te simți bine cu tine, dar am învățat că această validare nu durează mult. De cele mai multe ori, mă simt cel mai bine când îmi acord mie încrederea de care am nevoie. Asta nu înseamnă că nu mă mai afectează părerile celor din jur, dar am învățat să îmi acord un spațiu al meu, în care să îmi pot construi încrederea din interior. E un proces continuu de autoacceptare, care nu se întâmplă dintr-o dată.
3. Greșelile sunt lecții, nu motive de auto-blamare În trecut, aveam tendința să mă condamn pentru fiecare greșeală. În prezent, încerc să văd greșelile ca pe oportunități de învățare, nu ca pe niște eșecuri. Totuși, uneori îmi este greu să îmi schimb perspectiva și să nu mă învinovățesc. Dar știu că fiecare pas greșit este o lecție despre cum să fiu mai bună în viitor. În fiecare zi am ocazia să învăț și să cresc.
4. Învățarea este un proces continuu Nu am ajuns niciodată în punctul în care să mă simt complet sigură de tot ce știu. Învăț în fiecare zi, și de cele mai multe ori, acest proces vine cu momente de îndoială. Nu trebuie să știu totul pentru a fi suficient de bun. Fiecare zi mă învață ceva nou, iar faptul că sunt conștientă de acest lucru mă face să îmi dau voie să fiu un „lucru în lucru”, nu un produs final. Cunoașterea continuă este cheia spre creștere.
5. Suficiența este un ideal, nu o destinație Mă străduiesc să fiu suficientă – suficient de bună în munca mea, în relațiile mele, în viața de zi cu zi. Este un drum continuu de autoacceptare și autoîncredere, și uneori mă simt nesigură, dar învăț să nu mă las definită de aceste momente de îndoială. Suficiența nu înseamnă perfecțiune, ci acceptarea că pot fi „suficient de bună” exact așa cum sunt, în acest moment.
Cum îți poate schimba viața această stare de conștientizare Chiar dacă sunt momente în care mă simt copleșită de îndoieli și nesiguranță, am învățat că aceasta face parte din procesul meu de creștere. Este o călătorie constantă de învățare și ajustare. Nu voi fi niciodată „perfectă” și nu voi ajunge niciodată într-un punct în care nu voi mai avea îndoieli, dar acceptarea acestor momente mă ajută să mă reconectez cu cine sunt cu adevărat.
Dacă și tu te regăsești în aceste cuvinte, poate că este momentul să iei o pauză și să îți oferi un spațiu pentru a reflecta asupra propriei călătorii. Poți să îți acorzi răgazul să înveți să te apreciezi mai mult, să îți acorzi încredere și să înțelegi că procesul este continuu.
Dacă simți nevoia de sprijin în acest drum, sunt aici pentru tine. O sesiune de consiliere poate fi un spațiu sigur în care să îți exprimi temerile, îndoielile și să îți recâștigi încrederea în tine. Ești deja suficient și, pas cu pas, vei învăța să îți recunoști valoarea așa cum ești.
